Fiji

....

Când vrei să visezi, visezi la Fiji şi zgomotul se opreşte din continua trepidaţie a pescărușilor de uscat, schimbi faţa şi strâmbi tabloul camerei într-un surâs. El este înveşmântat cu o salopetă brumărie care-i sărută gambele, o pereche de bocanci de stradă peste care poartă galoşi. Primăvara cu un ciuruc de pălărie sau dorințe albe de policeman; iarna cu o căciulă. Fiji îl agită veşnic, dând din mâinile şi picioarele lipsite de caracter. Are o metodă proprie a-şi sufla nasul. Poartă manşete de aluminiu pe care le murdărește fără vină cu ce i-a rămas din sine. Capul este plin cu ţepi, drepţi, negri înfipți de fata Morgana, amanta lui de la etajul trei, care este din Fiji. Fiindcă doarme în horn - din dorința lui de imunitate împotriva ploii de pe stradă - şi pentru că îşi adorme mâinile cu norii culeși de pe marea visată, el își dă cu vax de culoare măslinie. Este mulțumit de stetoscopul care-l poartă între dinţi, astfel poate măsura zilnic distanța până la insulele dorite, iar Morgana poartă hamacul în surâsul soţiei. Înainte de a porni în viața zilnică, îşi rade jumătate din gânduri, zăbovește sub unghii şi îşi anexează un coş de papură la extremitatea mâinii stângi ca în romanul său favorit șoptit de Dostoievski sub cerul din Fiji.